Archive for January, 2013

January 25, 2013

a winter’s dream

1907 – fragment

[…]

Una simţi o chemare de a ieşi pe balconul cel mare care dădea spre pădure şi lăsându-se în voia ei, se ridică de pe scaun, deschise uşa, păşi afară, închizând apoi uşa în urma sa.

Rămase câteva momente acolo, privind pădurea şi simţind fulgii de zăpadă atingându-i chipul, dar fără a simţi frigul la adevărata sa intensitate, poate şi datorită amestecului inexplicabil de exaltare, bucurie şi linişte care ropoteau înăuntrul său. Făcu câţiva paşi prin zăpada care se adunase pe podeaua balconului şi continuă să privească spre pădure, în întunericul care o înconjura, când, deodată, văzu o siluetă conturându-se în faţa sa undeva la marginea balconului, fără să poată, însă, desluşi dacă este bărbat, femeie sau numai o nălucă. Rămase pe loc, continuând să privească silueta care stătea nemişcată la marginea balconului, iar după puţin timp, ochii ei obişnuidu-se cu întunericul de afară reuşi să vadă că silueta era a unui barbat înalt şi zvelt, care, văzând la rândul său că Una s-a obişnuit cu întunericul şi îl poate zări, îşi desfăcu şi scoase mantia grea, neagră şi lungă până în pământ, lăsând vântul să îi răscolească lung şi negru, care îi cugea pe spate pană aproape de brâu şi apropiindu-se încet de Una puse mantia pe umerii săi pentru a o feri de frigul serii din toiul iernii.

[….]

În timp ce Una privea pe geam, pierdută în gânduri despre începutul tutror lucrurilor, auzi câteva bătăi în uşa camerei şi trezită din reverie, se ridică de pe fotoliu, îşi aşeză ţinuta şi se îndreptă către uşă, unde odată ajunsă o deschise văzând că în tocul ei se afla tânărul înalt şi zvelt, cu părul său lung şi ochii negrii pătrunzători, care se umplură de bucurie şi lumină la vederea fetei. La rândul său, Una simţi că sufletul îi va ieşi din piept, nemaiputând cuprinde atâta bucurie văzându-l pe Unul, care în ochii ei era de o frumuseţe fără seamăn, lipsit de măşti şi mândrii inutile, privindu-l în ochi ea îl vedea întreg- luminos, curat şi demn, stând în propria sa fiinţă, fără armuri sau zorzoane, simplu şi adevărat, aşa cum fuseseră lăsaţi, în fapt toţi oamenii de către bunul Dumnezeu. Ochii amândurora se umeziră, îşi sărutară cu dragoste infinită mâinile şi se îmbrăţişară îndelung de privindu-i ai fi zis că sunt o singură Fiinţă reîntregită după multă aşteptare.

[….]

[textul integral în curând aici]

text c.Crina Radu, ian.2013

PS. am not going to write anymore. the truth is that nothing is perfect or ideal…we are all humans and we have to deal with it, do the best with what we have and always try to be better/wiser/more loving/more forgiving s.a.m.d. than last time…

‎’The greatest happiness of life is the conviction that we are loved – loved for ourselves, or rather, loved in spite of ourselves.’ Victor Hugo

~*~
January 21, 2013

monday evening beats

this is very great 🙂

enjoy,

c.

 

~*~

January 19, 2013

soul mates

drawing c.Crina Radu, 20 august 2012 

‘[…] iar fiecare pereche era, în fapt, un singur Suflet, la un capăt Bărbat şi la celălalt Femeie.’

 

 

~*~

January 8, 2013

there is beauty in the World II – sunset on the Salzburg hill. no edit

 

there is beauty in the World II - sunset on the Salzburg hill. no edit

foto c.Crina Radu, dec.2012

~*~