ianuarie 2011
„În faptă lumea-i visul sufletului nostru”, îi spunea Christina lui Egor în una dintre cărţile mele preferate ale lui Mircea Eliade– Domnişoara Christina. E greu să înmulţeşti cuvintele acestea, să încerci să le diluezi explicându-le, căci ele aşa cum sunt îţi pătrund adânc în suflet unde îşi dezvăluie sensul.
Voi face, totuşi, o încercare de diluare: din centrul nostru ne proiectăm visul în afară şi el astfel eliberat devine Lumea. Ce proiectăm în afară? Visul. Şi atunci putem spune că Lumea este reală? Cu siguranţă că, noi, cei ce o visează, putem foarte greu da un răspuns obiectiv. Ceea ce putem face este să apreciem frumuseţea acestei idei: Lumea este Visul eliberat , sau Visul manifestat al unui Creator, răsfrâns sau ascuns în sufletele create.
Poate că prin manifestarea visului sufletului nostru recreăm actul iniţial al creaţiei.
~*~
Leave a Reply